Pronumele reflexiv are forme proprii doar la persoana a III-a, acestea fiind identice atât la numărul singular, cât și la numărul plural.
Formele flexionare ale acestui pronume sunt:
- D-sie, își, (-) și (-).
- Ac-(pe) sine, (-) se(-), s (-).
La celelalte persoane se folosesc forme neaccentuate ale pronumelui personal în cazul dativ și în cazul acuzativ; pronumele personal și-a schimbat categoria lexico-gramaticală, devenind pronume reflexiv.
El mă întreabă acum. Aici pronumele mă este personal!
Eu mă întreb dacă are dreptate. Aici pronumele mă este reflexiv!
În prima propoziție, primul pronume este la persoana a III-a cu funcția sintactică de subiect, iar cel de-al doilea este la persoana I și, fiind la persoane diferite, ambele sunt pronume personale. Nu avem pronume reflexive.
Pronumele personal nu are acceași persoană și același număr cu verbul!
În cea de-a doua propoziție, ambele sunt pronume la persoana I, numărul singular, astfel, primul este pronume personal ( reținem faptul că pronumele reflexiv împrumută doar forme neaccentuate ale celui personal), iar cel de-al doilea pronume, cel neaccentuat, este pronume reflexiv. Eu sunt cel care fac acțiunea de a mă întreba ceva, iar în prima propoziție, subiectul ( exprimat morfologic prin pronumele personal el) este cel care face acțiunea de a întreba.
Pronumele reflexiv are aceeași persoană și același număr cu verbul!
În concluzie, pronumele reflexiv are forme proprii doar la persoana a III-a în cazurile dativ și acuzativ, iar la celelalte persoane se folosesc forme neaccentuate ale pronumelui personal.