Pronumele reflexiv are forme proprii doar la persoana a III-a, acestea fiind identice atât la numărul singular, cât și la numărul plural.

Formele flexionare ale acestui pronume sunt:

  • D-sie, își, (-) și (-).
  • Ac-(pe) sine, (-) se(-), s (-).

La celelalte persoane se folosesc forme neaccentuate ale pronumelui personal în cazul dativ și în cazul acuzativpronumele personal și-a schimbat categoria lexico-gramaticală, devenind pronume reflexiv.

El întreabă acum. Aici pronumele este personal!

Eu întreb dacă are dreptate. Aici pronumele este reflexiv!

În prima propoziție, primul pronume este la persoana a III-a cu funcția sintactică de subiect, iar cel de-al doilea este la persoana I și, fiind la persoane diferite, ambele sunt pronume personale. Nu avem pronume reflexive.

Pronumele personal nu are acceași persoană și același număr cu verbul!

În cea de-a doua propoziție, ambele sunt pronume  la persoana I, numărul singular, astfel, primul este pronume personal ( reținem faptul că pronumele reflexiv împrumută doar forme neaccentuate ale celui personal), iar cel de-al doilea  pronume, cel neaccentuat, este pronume reflexiv. Eu sunt cel care fac acțiunea de a mă întreba ceva, iar în prima propoziție, subiectul ( exprimat morfologic prin pronumele  personal el) este cel care face acțiunea de a întreba.

Pronumele reflexiv are aceeași persoană și același număr cu verbul!

În concluzie, pronumele reflexiv are forme proprii doar la persoana a III-a în cazurile dativ și acuzativ, iar la celelalte persoane se folosesc forme neaccentuate ale pronumelui personal.