Perioada pașoptistǎ este cuprinsǎ  între anii 1830 și 1860, se caracterizeazǎ prin  adânci prefaceri sociale și culturale specifice acestei etape de puternic  avânt revoluționar și de luptă pentru realizarea unirii principatelor.

În aceastǎ perioadǎ își desfǎșoarǎ activitatea în Țǎrile Române mari cǎrturari,  precum Mihail Kogalniceanu, Gheorghe Asachi, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri  în Moldova, Nicolae Bǎlcescu, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade -Rǎdulescu în Țara Româneascǎ , iar Timotei Cipariu, Gheorghe Barițiu și Andrei Mureșanu în Transilvania.

Un alt rol important în crearea literaturii noastre l-a avut revista Dacia literarǎ, apǎrutǎ în anul 1840 la Iași sub conducerea lui Mihail Kogǎlniceanu; aceastǎ revistǎ a avut ca scop îndrumarea literaturii noastre spre izvoarele naționale și populare.

În primul numǎr al revistei Dacia literarǎ, Mihail Kogǎlniceanu publicǎ articolul-program numit Introducțiune, articol în care formuleazǎ principalele direcții și orientǎri ale noului curent literar curentul național popular.

Condamnând traducerile și imitația care s-au fǎcut la noi o manie primejdioasǎ pentru cǎ omoarǎ în noi duhul național, Kogalniceanul pune accentul pe originalitatea literaturii, însușirea cea mai de preț a unei literaturi.

În scopul creǎrii unei literaturi originale, revista Dacia literarǎ recomandǎ scriitorilor sǎ se inspire din trecutul istoric al poporului, din frumusețile naturii și bogǎțiile patriei și din folclorul național, afirmând: istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și de poetice, pentru ca să putem găsi și la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații.

Dacia literarǎ luptǎ pentru unificarea limbii și literaturii române din toate cele trei Țǎri Române,  pentru ca românii sǎ aibǎ o limbǎ și o literaturǎ comune pentru toți.

În sfârșit, un alt obiectiv important al revistei îl constituie afirmarea criticii obiective; în scopul promovǎrii adevǎratelor valori literare, Mihail Kogǎlniceanu cere contemporanilor sǎi o criticǎ literarǎ nepǎrtinitoare, obiectivǎ, care sǎ aprecieze adevǎrata valoare a operelor: vom critica opera, iar nu persoana.

În acest sens, nuvela Alexandru Lǎpușneanul urmeazǎ în mod fidel recomandǎrile fǎcute de Kogǎlniceanu, de a valorifica în operale literare faptele trecutului.