Trăsăturile definitorii ale neomodernismului

Neomodernismul este un curent literar apărut în secolul al XX-lea ca prelungire a modernismului şi se caracterizează prin următoarele aspecte:

Un prim aspect este reprezentat de ambiguitatea mesajului şi a referentului poetic (context).  Ambiguitatea mesajului constă în capacitatea unui cuvânt de a avea mai multe sensuri în acelaşi context; de pildă, poezia lui Nichita Stănescu poate fi interpretată ca o odă închinată iubirii sau ca o artă poetică; iubita poate fi femeia iubită sau poezia.

O a doua trăsătură o constituie faptul că poetul modernist manifestă o viziune poetică modernă construită prin structuri sintactice şocante, simboluri multiple şi mai ales prin sintaxa versurilor ( capacitatea unui cuvânt de a avea mai multe sensuri în acelaşi context).

De asemenea, poeţii au un discurs poetic în care se asociază descrierea tip portret cu elemente de narativitate poetică.

A patra trăsătură a noemodernismului este utilizarea unei tehnici moderne precum sugestia şi ingambamentul ( procedeu artistic care constă în continuarea ideii în versul următor, iar versul se scrie cu literă mare).

În ceea ce priveşte versificaţia, neomoderniştii cultivă versul modern cu strofe inegale, cu rima diversă pentru a exprima în mod spontan trăirile poetice, iar expresivitatea o realizează prin metafore subtile şi rafinate, dar şi prin construcţii surprinzătoare.