Iona

 de Marin Sorescu

Multiplele interpretări ale acestei opere dramatice

Iona este o operă dramatică în patru acte şi a fost publicată în 1968 în revista Luceafărul; face parte dintr-o trilogie dramatică intitulată Setea muntelui se sare, alături de Paracliseul şi Matca.Toace aceste piese de teatru abordează aceeaşi problematică şi anume setea nelimitată a omului pentru absolut.

Iona poate fi interpretată ca o metaforă a singurătăţii, a destinului şi mai ales ca o metaforă a morţii.

În primul rând, acceastă piesă de teatru poate fi interpretată ca o metaforă a singurătăţii; eroul îl reprezintă pe omul prizonier al primejdiilor şi al fatalităţii, Iona îi simbolizează pe toţi oamenii aflaţi sub puterea destinului; de aici se naşte sentimentul de singurătate, nevoia de a vorbi cu tine însuţi şi dorinţa de a vedea pe cineva alături.

În al doilea rând, drama lui Marin Sorescu poate fi interpretată ca o metaforă a destinului; eroul piesei îl simbolizează pe omul care aspiră spre un ideal, idealul fiind sugerat aici de nesfârşita mare în care pescuieşte Iona, mereu în căutarea peştelui cel mare. El încearcă să îşi controleze destinul, să îl refacă, urmărind prinderea peştelui cel mare, dar este înghiţit întotdeauna de un peşte uriaş; în felul acesta el intră într-un spatiu închis la nesfârşit, unde peştele cel mare îl înghite pe cel mic.

În sfârşit, drama Iona este o metaforă a morţii. Această problematică fundamentală conturându-se chiar din primul tablou- atunci când eroul, vorbind despre destinul peştelui mării şi de mulţimea acestora, afirmă faptul că pentru a-i număra nu ţi-ar trebui doar toată viaţa, ci şi toată moartea; tabloul al doilea introduce problematica morţii într-o succesiune de interogaţii fără răspuns: înghiţit de viu sau de mort?sau de ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii?

În concluzie, Iona lui Marin Sorescu este o dramă de idei, o dramă existenţială construită în jurul unui peşte uriaş, iar peştele sugerează labirintul vieţii în care omul este pescar şi pradă, vânat şi vânător, fiind condamnat la eterna condiţie de prizonier.