Definiţia atributului

Este partea de propozitie secundară si determină un substantiv ( lui îi pun întrebarea pentru a afla atributul) sau unui înlocuitor al lui.

  • Răspunde la următoarele întrebări: Care? Ce fel de? A, al, ai, ale cui? Caţi?

Exemplu:

Copilul frumos a plecat. Cine a plecat? Copilul= subiect; care, ce fel de copil?

Frumos = atribut adjectival.

Tipurile de atribut

Atributul, ţinând cont de partea de vorbire prin care se exprimă, este de mai multe feluri:

  1. Atributul adjectival (de ce adjectival? Pentru ca partea de vorbire prin care este el exprimat e adjectiv)

Exemplu:

Am o casă mare. (ce fel de casa? mare=adjectiv)

Vapoarele încărcate au plecat. (ce fel de vapoare? Încarcate=adjectiv provenit din vb la participiu pt ca vine de la un verb: a încărca şi forma de participiu este : încărcat)

 

  1. Atributul substantival este de trei feluri:
  • Atribut substantival genitival (exprimat prin subs.  In cazul genitiv ( cazul G= a, al, ai ale cui?

Exemplu:

Cartea Mariei este interesanta. A cui carte? A Mariei. Pui aceste întrebări unui substantiv, pt ca iti arată posesia, îţi arată cui aparţine respectivul obiect.

  • Atributul substantival prepoziţional ( exprimat printr-un substantiv precedat de o prepoziţie ( în, cu, la din, de, de la , către, spre, fără de, pentru, într- etc)

Exemplu:

Cartea de la bunica este minunată.  ( nu pui întrebarea de la cine? pentru că înaintea   prepoziţiei apare un substantiv, asa ca pui întrebarea: care carte? Ce fel de carte? Ţie nu îţi vorbeşte despre orice carte, ci despre o anumită carte, cea de la bunica.

Podul de piatră s-a dărâmat.  ( Care pod? De piatră, nu oricare pod, ci acela de piatră)

Mărul din grădină a înflorit.

  • Atributul substantival apoziţional

Apoziţia reprezintă o explicaţie în plus, o informaţie suplimentară fără de care propoziţia ar fi corectă.

Exemplu:

Maria, doctoriţa, pleacă în concediu. Cine pleacă? Maria = subiect

Care Maria? Doctoriţa. Nu uita că atributul răspunde la întrebările, care, ce fel de, a, al,al, ale cui ( cel substantival genitival ) etc.

La fel de bine am putea spune: Maria pleacă în concediu.

Profesorul Popescu a intrat în şcoală. Cine a intrat? Profesorul. Care profesor?

Popescu= atribut substantival ( Popescu este ca parte de vorbire-substantiv propriu)  apoziţional ( informaţie în plus).

La fel de bine puteam spune:  Profesorul a intrat în şcoală. Noi vrem sa stim care dintre profesori a intrat.

Dan,  prietenul meu, cântă la pian. Care Dan? Prietenul- atribut substantival apozitional.

  1. Atribut pronominal (partea de vorbire este pronume)

Tatal lui este acasă. (care, al cui tată? Al lui-arată posesia) este atribut pronominal

Lauda de sine nu miroase a bine. Atribut pronominal

Fericirea unuia e surprinzătoare. (a cui?) atribut pronominal

  1. Atribut verbal exprimat prin verbe la moduri nepersonale:
  • Verb la modul infinitiv: cânta
  • Verb la modul supin: de cântat
  • Verb la modul gerunziu: cântând

Bucuria de a cânta este foarte mare pentru ea. (care bucurie? De a cânta- atribut (pentru că stă lângă un substantiv şi raspunde la întrebările: care, ce fel de? şi este  verbal deoarece este exprimat printr-un verb (a cânta- verb la modul infinitiv)

Dorinţa de cântat este foarte mare.

Mâna sângerândă se vedea . (ce fel de mână?)

  1. Atribut adverbial

Scara de sus este ruptă.  ( care, ce fel de scară? De sus)

Notă: Sus, jos, zi, noapte, acolo, aici, departe, aproape etc sunt adverbe, ele mereu ne arată,  fie locul ( acasă, aici, acolo, dincolo), fie timpul ( acum, ieri, azi, de dimineaţă etc), fie modul, modalitatea şi cantitatea ( cumsecade, asa, astfel, mult, puţin).

În concluzie,  atributul este parte  de propozitie secundară care  determină un substantiv, este de mai multe feluri şi răspunde la întrebările Care? Ce fel de? A, al, ai, ale cui? Caţi?.

Atenţie a nu se confunda, în anumite situaţii, cu cealaltă parte de propoziţie secundară, complementul.