1. Trăsăturile generale ale nuvelei

  2. Trăsăturile nuvelei Alexandru Lăpuşneanul

  3. Trăsăturile personajului principal

  4. Alexandru Lăpuşneanul – nuvelă romantică(trăsături)

Nuvela ,,Alexandru Lapusneanul’’ urmează  în mod fidel recomandările făcute de Mihail Kogălniceanu de a se valoriza în operele sale faptele trecutului. Această nuvelă este inspirată din a doua  domnie a lui Alexandru Lapuşeanul( ATENŢIE: LĂPUŞNEANUL, NU LĂPUŞNEANU)  şi atestă  adevarata măsură  de povestitor a lui Costache Negruzzi.

Nuvela are o acțiune complexă şi o structură clasică, cuprinzând o succesiune de evenimente şi întâmplări prezentate pe momentele subiectului.

Ca orice nuvelă, şi nuvela lui Costache Negruzzi prezintă ciocniri dramatice de viaţă, conflicte puternice; pe de o parte, există un conflict exterior între Lapuşneanul şi boieri, între Lăpuşneanul  şi doamna Ruxanda ( nu este RUXANDRA, CI RUXANDA),  între el şi mitropolitul Teofan, iar pe de altă parte există  un conflict interior psihologic care se dă  in sufletul domnitorului, frământat să născocească fel de fel de pedepse pentru duşmanii săi de moarte.

Compoziţia nuvelei este mai coerentă, mai echilibrată şi mai riguroasă decât a altor specii literare; de aceea apare ca o operă  literară logică. Astfel, nuvela lui Negruzzi este alcatuită  din patru capitole care poartă titluri semnificative:

  1. Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…!
  2. Ai să dai samă, doamnă!…
  3. Capul lui Moțoc vrem…
  4. De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…

 

În nuvelă, autorul pune accentul mai puţin pe acţiune şi mai mult pe Alexandru Lapusneanul,  personajul principal. Alexandru Lapusneanul este protagonistul. Este un personaj atestat istoric, cu trasături excepţionale care acţiunează  în  împrejurări ieşite din comun: crud, răzbunător, hotărât, inteligent, de o voinţă neclintită, bun conducător al psihologiei umane şi de un umor macabru.

Protagonistul nuvelei omonime a lui C. Negruzzi este un personaj atestat istoric întrucât nuvela evocă întâmplările petrecute în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapuşneanul.

Este un personaj excepţional care acţionează în împrejurări deosebite, având puternice trăsături de caracter. Eroul nu este privit în mod realist, ci este conturat romantic, fiind un personaj neobişnuit, care intră în categoria demonilor din literatura universală.

Pentru carecterizarea personajului, sunt folosite aproape toate mijoacele de catacterizare;în primul rând, Alexandru Lăpuşneanul  este caracterizat indirect prin faptele şi atitudinile sale, prin reacţiile fizice şi acţiunile sale energice şi uneori neaşteptate.

Pe Alexandru Lăpuşneanul îl caracterizează, înainte de toate,  o puternică voinţă şi o fermitate neaşteptată; astfel, fiind aşteptat la intrarea în ţară de cei patru boieri care îi spun că norodul nu te vrea, nici nu te iubeşte, el le răspunde tăios, hotărât: dacă voi nu mă vreţi,eu vă vreu, dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră. Hotărârea neclintită a domnitorului le este şi mai clară boierilor îngroziţi care-l întreabă cu ce-l va răsplăti cetele de păgâni aduse de Măria Sa, iar el le răspunde : cu averile voastre, nu cu banii ţăranilor pe care-i jupuiti voi, voi mulgeţi laptele ţării, dar ai venit vremea să vă mulg şi eu pre voi.

Cruzimea este trăsătura dominantă a personajului, provenită dintr-o ură fără margini faţă de boierimea trădătoare, lacomă şi spoliatoare a poporului şi în acest sens exemplele sunt nenumărare:aşezându-se pe scaunul Moldovei, domnitorul începe campania împotriva duşmanilor săi de moarte, luându-le averile şi pedepsindu-i la cea mai mică greşeală dregătorească.

De asemenea, este atât de crud, încât este în stare să îşi ucidă soţia şi copilul atunci când presimte alianţa cu duşmanii săi neîmpăcaţi.

Este viclean, ipocrit, de o inteligenţă neobişnuită, îşi calcă jurămintele în picioare, este cinic şi de un umor macabru, atunci când îi arată soţiei sale leacul de frică.

Totodată, este un bun cunoscător al psihologiei umane, aceasta dovedindu-se atât în atitudinea lui faţă de Moţoc, cât şi atunci când profită de mulţimea adunată la porţile cetăţii, ştiind astfel să scape de unul dintre cei mai ameninţători duşmani ai săi.

Puternica personalitate a eroului este conturată şi în mod direct de către autor şi câteva din personaje; astfel autorul îi realizează portretul fizic prin descrierea înfăţişării, a gesturilor şi a mimicii împotriva obiceiului, Lapăpuşneanul  era îmbrăcat cu toată pompa domnească, nici o armă nu avea, alta decât un mic junghi cu prăsele de aur; în minutul acela era foarte galben la faţă ca şi racla sfântului.

Trăsătura dominantă a eroului, cruzimea, era evidenţiată în mod direct de către celelalte personaje; astfel, Mitropolitul Teofan afirma crud şi cumplit este omul acesta, fiica mea; iar Spancioc şi Stroici, boierii fugari, sunt şi mai neînduplecaţi cu domnitorul eu sunt Spancioc, a cărui avere ai jefuit-o, lăsându-i femeia şi copiii să cerşească pe la uşile creştinilor.

În finalul nuvelei, autorul însuşi scoate în evidenţă cruzimea nemăsurată a domnitorului acest fel fu sfărşitul lui Vodă Lăpuşneanul, care lăsă o pată de sânge în istoria Moldovei.

Fiind o nuvela istorică, prin evocarea unui moment trecut din istoria Moldovei, autorul foloseste un limbaj arhaic pentru a caracteriza atmosfera epocii din sec.  Al  XVII-lea, obiceiurile din Moldova, limba si portul boierimii şi al domnitorului din acea perioadă; de asemenea, ca o particularitate a limbajului acestei nuvele o constituie prezenţa unor cuvinte si constructii memorabile, ca de pilda  :,,de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu’’.

Nuvela Alexandru Lăpuşneanul este şi o nuvelă romantică prin substanţă şi câteva procedee:

În primul rând, aparţine romantismului prin tema istorică abordată şi anume evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei; în ceea ce priveşte personajul principal, acesta este unul romantic cu trăsături puternice, ale cărui fapte sunt impresionante prin cruzime, perfidie şi răzbunare.Ca procedeu romantic folosit, apare antiteza ca mod de construire a personajelor, astfel cruzimea şi răutatea lui L. apar în antiteză cu bunătatea şi gingăşia doamnei Ruxanda.    

În sfârşit, este o nuvelă romantică şi prin scenele cutremurătoare tipic romantice:omorărea celor 47 de boieri, aşezarea capetelor sub forma unei piramide si moartea prin otrăvire a pers princ.

In ceea ce priveste perspectiva narativă , aceasta este obiectivă, relatarea evenimentelor  se face la persoana a III-a, autorul narator expune detaşat faptele, de aceea Negruzzi se situează pe pozitia naratorului omniscient, adică a celui care ştie şi povesteste totul ca atare.

În concluzie, nuvela lui Costache Negruzzi,  prin structură, compoziţie, personaje şi mijloace artistice constituie prima nuvelă reuşită a literaturii noastre, o adevărată piatră de temelie a nuvelisticii româneşti.