Definiţia adjectivului

Adjectivul este partea de vorbire flexibilă ( îşi schimbă forma!) care arată (exprimă)  însuşirea unui substantiv. Acesta stă, de regulă, după substantivul determinat, însă există cazuri în care îl putem întâlni înaintea substantivului în cauză.

Exemplu: Nunul  mare, mândrul soare, si pe nună, mândra lună (Mihai Eminescu, Calin-File din poveste.

Observăm aşezarea adjectivelor înaintea substantivelor determinate.

De asemenea, adjectivul poate fi legat de substantivul determinat, cel despre care el spune ceva, prin articolul demonstrativ adjectival: cel, cea, cei, cele.

Exemplu: copilul cel isteţ, casa cea mare.

Adjectivul răspunde la întrebările: care?, ce fel de? pe care le punem substantivului determinat (cel care se află după substantiv sau înaintea acestuia!)

Exemplu: De jur împrejur, stau munţi cu piscuri (cel fel de piscuri?) înalte, peste care bradişul ( cel fel de brădiş?) negru se întinde ca o imensă (cel de haină?) haină de doliu. Nici o pasăre nu-şi îndreaptă zborul (cel de zbor?) său rătăcitor peste sălbăticia de mormânt a locurilor acestora. (C. Hogaş, Pe drumuri de munte.)

Acordul adjectivelor compuse

Acordul acestor adjective se face astfel:

a) La adjectivele care arată culori, se acordă ambele componente, mai puţin în cazul adjectivului ,,rozalb’’.

Exemplu: faţă galbenă-pământie; feţe galbene-pământii

b) În cazul celorlalte adjective, se acordă doar cel de-al doilea component:

Exemplu: carte ştiinţifico-fantastică; cărţi ştiinţifico-fantastice

Adjectivele invariabile sunt cele care nu îşi schimbă forma şi sunt majoritatea culori:

Exemplu: roz, mov, maro, vernil, kaki, oliv etc.

Astfel, spunem: rochie roz-rochii roz

bluză maro-bluze maro

Cazurile adjectivului

Adjectivul se acordă în gen,  număr şi caz cu substantivul determinat, astfel pentru a afla cazul adjectivului, trebuie să cunoaştem cazul substantivului la care face referire.

Dacă substantivul se află în cazul nominativ, atunci şi adjectivul determinat se află în acelaşi caz.

Exemplu: Iar în ochii ei albaştri

              Toate basmele s-adună. (Mihai Eminescu, Crăiasa din poveşti)

Ochii= substantiv comun, genul masculin, numărul plural (subtantiv defectiv de singular, are formă doar pentru numărul plural), cazul acuzativ, articulat cu articolul hotarât i.

Aşadar, adjectivul determinat albaştri se află în cazul acuzativ.

         În concluzie, adjectivul este partea de vorbire flexibilă (îşi schimbă forma), care se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat( despre care spune ceva), iar atenţia vorbitorului trebuie îndreptată spre acordul corect al adjectivelor compuse, pentru că nu spunem noi- născuţi, ci nou-născuţi.