Articolul demonstrativ adjectival

       Articolul demonstrativ adjectival însoţeşte un adjectiv sau un numeral, acesta este cel care face legătura între respectivele părţi de vorbire şi substantivul pe care îl determină. Articolele demonstrative adjectivale sunt: cel, cea, cei, cele.

Exemplu: cămaşa cea roşie

carţile  cele noi

băiatul cel vesel

copiii cei veseli

 

Acelaşi articol ajută la formarea numelor proprii masculine (Mircea cel Bătrân) şi al gradului superlativ al adjectivelor sau al adverbelor (cel mai isteţ, cel mai departe).

De asemenea, articolul demonstrativ adjectival se ia şi se analizează  împreună cu partea de vorbire pe care o însoţeşte deoarece nu poate fi parte de vorbire şi nu are singur înţeles. (nu poate exista independent, este ca un parazit 😀)

       Se acordă în gen, număr si caz cu substantivul determinat de adjectivul sau numeralul pe care îl însoţeşte.

Exemplu: copilul cel cuminte.

copilul=substantiv comun, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ. Aceleaşi ,,atribute’’ le are şi articolul demonstrativ adjectival cel,  întrucât se acordă cu substantivul din faţa sa, substantiv la care adjectivul cuminte face referire.

Aşadar, articolul demonstrativ adjectival cel are genul masculin, numărul singular şi se află în cazul nominativ.

Gradele de comparaţie

Adjectivul exprimă diferite grade ale însuşirii unui substantiv determinat. Există trei grade de comparaţie: pozitiv, comparativ şi superlativ.

  • Gradul pozitiv

Adjectivul la gradul pozitiv arată însuşirea unui substantiv fără a fi comparată cu însuşirea unui alt substantiv, este acea formă a adjectivului pe care o regăsim  in dicţionare atunci când căutăm sensul unuia.

Exemplu: INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. Plin de sine însuși, îngâmfat, înfumurat.

  • Gradul comparativ

Această carte este mai interesantă decât precedenta.

Gradul comparativ poate arăta trei aspecte ale însuşirii:

  1. Comparativul de superioritate: mai isteţ
  2. Comparativul de egalitate: la fel de /tot aşa/tot atât de isteţ
  3. Comparativul de inferioritate: mai puţin isteţ

Adverbele cu valoare de prepoziţie sunt cele care fac legătura dintre termenii comparaţiei: decât, ca.

  • Gradul superlativ

Adjectivele la acest grad de comparaţie arată însuşirea la gradul cel mi înalt sau el mai scăzut.

Gradul superlativ este relativ sau absolut.

a) Gradul superlativ relativ este de două feluri:

  • Superlativ relativ de superioritate: cel mai bun
  • Superlativ relativ de inferioritate: cel mai puţin bun

b) Gradul superlativ absolut

Se formează cu ajutorul adverbului foarte, însă poate fi întâlnit şi adverbul tare.

Exemplu: foarte frumoasă

tare frumoasă

Exemplu final

  • Pozitiv: frumos
  • Comparativ:
  • de superioritate: mai frumos
  • de egalitate: tot atât de frumos
  • de inferioritate: mai puţin frumos
  • Superlativ:
  • Relativ – de superioritate: cel mai frumos

– de inferioritate: cel mai puţin frumos

Absolut: foarte frumos, tare frumos, grozav de frumos

Funcţiile sintactice

Funcţiile sintactice sunt, de regulă, acestea: atribut adjectival şi nume predicativ.

  • Atribut adjectival

Paza bună trece primejdia rea. Ce fel de paza? Bună.

Ce fel de primejdie?Rea.

Aceste adjective au funcţia sintactică de atribut adjectival deoarece stau lângă un substantiv şi răspund la întrebările care? ce fel de?.

  • Nume predicativ

Dimineaţa era măreaţă. Cum era dimineaţa? Măreaţă.

Aceste adjective au funcţia sintactică de nume predicativ deoarece stau lângă un verb, în cazul acesta verbul a fi cu valoare copulativă.

            În concluzie, articolul demonstrativ adjectival poate însoţi un adjectiv, este cel care face legătura între adjectiv şi substantivul determinat, este dependent de adjectiv, nu poate exista independent, ca parte de vorbire.

De asemenea, adjectivul exprimă diferite grade ale însuşirii unui substantiv, (acestea sunt în număr de trei: pozitiv, comparativ şi superlativ.) şi are două funcţii sintactice: atribut adjectival şi  nume predicativ.